ASTIGMATÍSM s. n. Aberație a unui sistem optic, care formează o imagine întinsă pentru un obiect. Defect al lentilelor sau al corneei și cristalinului ochiului omenesc, care constă într-o abatere de la forma sferică, ele având razele de curbură diferite în două plane perpendiculare, ceea ce duce la deformarea imaginilor. – Din fr. astigmatisme.
ASTIGMATÍSM s.n. 1. Defect al vederii, datorat faptului că curbura corneei sau a cristalinului este neegală și face ca ochiul să perceapă obiectele deformate. 2. Defect al unei lentile, care dă o imagine deformată datorită curburii sale neegale. [ fr. astigmatisme, cf. gr. a – fără, stigma – pată].
ASTIGMATÍSM s. n. 1. defect al vederii datorat unor diferențe de curbură a corneei sau cristalinului, care fac ca ochiul să perceapă obiectele deformate. 2. defect al unei lentile, care dă o imagine deformată datorită curburii sale neegale. ( fr. astigmatisme)
ASTIGMATÍSM s. n. 1. Defect al unor lentile, care face ca razele unui fascicul paralel să nu se întâlnească toate în focar, ci să formeze o pată luminoasă în jurul focarului. 2. Defect al vederii, cauzat de inegalitatea curburii corneei sau a cristalinului. – Fr. astigmatisme ( gr.).
ASTIGMATÍSM s. (FIZ., MED.) aberație vizuală.
astigmatísm s. n. (sil. mf. -stig-)
ASTIGMATÍSM ~e n. 1) fiz. Aberație a unui sistem optic care dă o imagine deformată. 2) Defect al vederii, cauzat de inegalitatea curburii corneei sau a cristalinului. [Sil. a-stig-] /fr. astigmatisme
astigmatízm n. (d. vgr. a, ne-, și stigmé, punct, semn. V. stigmat). Med. Turburarea vederiĭ pin [!] stricarea îndoituriĭ cristalinuluĭ.