ASTEROÍD, asteroizi, s. m. Fiecare dintre micile planete ale sistemului solar, puțin strălucitoare, ale căror orbite sunt, în general, cuprinse între orbitele lui Marte și Jupiter. – Din fr. astéroïde.
ASTEROÍD s.m. (de obicei la pl.) Numele unor planete mici care își au orbitele între orbitele lui Marte și Jupiter. Bolid, aerolit. [Pron. -ro-id. / fr. astéroïde, cf. gr. asteroeides – asemănător unei stele].
ASTEROÍD s. m. nume dat unor planete mici, sateliți ai Soarelui, care se rotesc în apropierea planului elipticii, între orbitele lui Marte și Jupiter; planetoid. ( fr. astéroïde)
ASTEROÍD, asteroizi, s. m. Nume dat micilor planete ale sistemului solar, ale căror orbite sunt, în general, cuprinse între orbitele lui Marte și Jupiter. Nume dat bolizilor, aeroliților etc. – Fr. astéroïde ( gr.).
ASTEROÍD s. (ASTRON.) planetoid. (~zii nu pot fi văzuți cu ochiul liber.)
asteroíd (astron.) s. m., pl. asteroízi
asteroíd m. și n., pl. e (vgr. asteroeidés, care seamănă a stea). Astr. Planetă foarte mică. Aerolit, stea căzătoare.
ASTEROÍD ~zi m. Mică planetă din sistemul solar, puțin strălucitoare, cu orbita cuprinsă între orbitele lui Marte și Jupiter. /fr. astéroïde
ASTEROÍD (‹ fr. {i}; {s} aster „stea” + eidos „aspect”) s. m. Fiecare dintre micile planete ale sistemului nostru solar, ale căror orbite se află, în general, între orbitele planetelor Marte și Jupiter. A. nu pot fi văzuți cu ochiul liber; majoritatea lor au diametrele de 1-1.000 km. Pînă în prezent au fost descoperiți c. 2.500 de a. (ex. Adonis, Apolo, Eros, Hermes, Hidalgo, Icar, Iunona, Pallas, Vesta ș.a.); primul a. descoperit a fost Ceres în 1801. Sin. planetoid.