ASTÉNIC, -Ă, astenici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Care aparține asteniei, privitor la astenie, de astenie. 2. Adj., s. m. și f. (Om.) care este bolnav de astenie. – Din fr. asthénique.
ASTÉNIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de astenie. [ fr. asthénique].
ASTÉNIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de astenie. ( fr. asthénique)
ASTÉNIC, -Ă, astenici, -e, adj. De astenie; (despre oameni, adesea substantivat) lipsit de puteri; slab. – Fr. asthénique.
ASTÉNIC adj. (MED.) (înv. și reg.) slăbicios. (Stare ~.)
Astenic ≠ stenic
asténic adj. m., s. m., pl. asténici; f. sg. asténică, pl. asténice
ASTÉNIC¹ ~că (~ci, ~ce) Care ține de astenie; propriu asteniei. /fr. asthénique
ASTÉNIC² ~că (~ci, ~ce) m. și f. Persoană care suferă de astenie. /fr. asthénique