ASTENIÁ vb. I. tr., refl. A (se) asteniza. [Pron. -ni-a, p.i. -iez, 3, 6 -iază, 4 -iem, ger. -iind. / asteni(c) + -a].
ASTENÍE, astenii, s. f. (Med.) Stare de oboseală intensă și prelungită, însoțită de slăbiciune fizică, de scăderea capacității de lucru intelectual etc. – Din fr. asthénie.
ASTENÍE ~i f. Stare patologică manifestată prin oboseală intensă și slăbiciune; lipsă de putere fizică și psihică. [G.-D. asteniei] /fr. asthénie
ASTENÍE s.f. Slăbire generală a organismului; slăbiciune, istovire. [ fr. asthénie, cf. gr. a – fără, sthenos – putere].
-ASTENÍE2 elem. asten(o)-.
ASTENÍE1 s. f. stare patologică de slăbiciune și oboseală anormală a organismului. ( fr. asthénie, gr. astheneia)
ASTENÍE s. f. Slăbire generală a organismului, lipsă de putere (fizică sau psihică). – Fr. asthénie ( gr.).
asteníe s. f., art. astenía, g.-d. art. asteníei; pl. asteníi, art. asteníile