ASPIRÁNT, -Ă, aspiranți, -te, s. m. și f. Persoană care aspiră la ceva, care dorește să obțină ceva. Spec. (În trecut) Elev al unei școli de ofițeri de marină. Spec. (în trecut) Diplomat al unei facultăți care se pregătea, sub conducerea unui profesor, pentru a obține titlul de candidat în științe. – Din fr., rus. aspirant.
ASPIRÁNT, -Ă s.m. și f. 1. Persoană care tinde, care năzuiește la ceva. Persoană care studia pentru a obține titlul de „candidat în științe”. Primul grad de ofițer în marina militară. (În unele țări) Tânăr ambarcat supranumerar pe o navă civilă în vederea efectuării practicii pentru obținerea gradului de ofițer stagiar; elev-ofițer. 2. Arbore de cea mai bună calitate, selecționat dintre candidații (2) unui arboret. [Cf. fr. aspirant, it. aspirante, rus. aspirant].
ASPIRÁNT, -Ă s. m. f. 1. cel care tinde, năzuiește la ceva. ◊ doctorand. ◊ (în unele țări) primul grad de ofițer în marina militară; tânăr ambarcat supranumerar pe o navă civilă în vederea efectuării practicii pentru obținerea gradului de ofițer stagiar. 2. arbore de cea mai bună calitate, selecționat dintre candidații (2) unui arboret. ( fr., rus. aspirant)
ASPIRÁNT, -Ă, aspiranți, -te, s. m. și f. Persoană care aspiră la ceva, care dorește să obțină ceva. Persoană care, după trecerea examenului de stat, se pregătește pentru titlul superior de „candidat în științe”. – Fr. aspirant (rus. aspirant).
aspiránt s. m., pl. aspiránți
aspiránt, -ă adj. (lat. áspirans, -ántis, fr. aspirant). Care aspiră, care trage aer saŭ un lichid (V. pompă). S. m. și f. Care aspiră la o funcțiune: aspirant de ofițer, aspirantă la telegraf.
ASPIRÁNT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care aspiră la ceva. /fr. aspirant