ASOCIÁT, -Ă, asociați, -te s. m., s. f., adj. (Persoană) care s-a unit cu alta (sau cu altele) pentru atingerea unui scop comun; (persoană) care face parte dintr-o asociație. [Pr.: -ci-at] – V. asocia.
ASOCIÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care s-a unit cu altul (sau cu alții), în vederea unui scop anumit. Membru al unei asociații, al unei societăți etc. [Pron. -ci-at. / asocia, cf. fr. associé, it. associato].
ASOCIÁT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care face parte dintr-o asociație. ( fr. associé, it. associato)
ASOCIÁT, -Ă, asociați, -te, s. m. și f. Persoană care s-a întovărășit cu alta sau cu altele, în vederea unui scop comun. Membru al unei organizații cooperatiste. [Pr.: -ci-at] – V. asocia.
ASOCIÁT s. părtaș, tovarăș, (înv. și reg.) sâmbraș, (reg.) ortac, prieten. (~ în afaceri.)
asociát s. m., adj. m. (sil. -ci-at), pl. asociáți; f. sg. asociátă, pl. asociáte
asociát, -ă adj. și s. (lat. associatus). Care face parte dintr´o asociațiune, tovarăș.
ASOCIÁ, asociez, vb. I. Refl. A se uni, a se grupa cu cineva pentru atingerea unui scop comun. Refl. și tranz. A lua parte sau a face să ia parte, împreună cu alții, la o acțiune, la o inițiativă etc. [Pr.: -ci-a] – Din fr. associer, lat. associare.
A ASOCIÁ ~éz tranz. 1) (idei, imagini, reprezentări) A uni în baza unei asociații. 2) A face să se asocieze. [Sil. -ci-a] /fr. associer, lat. associare
A SE ASOCIÁ mă ~éz intranz. (despre persoane) 1) A deveni asociat; a se face membru al unei asociați. 2) A acționa alături de altcineva (la realizarea unui lucru; a unei acțiuni); a lua parte; a participa. [Sil. -ci-a] /fr. associer, lat. associare
ASOCIÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care s-a unit cu cineva formând o asociație. [Sil. -ci-at] /v. a asocia
ASOCIÁ vb. I. refl. 1. A se întovărăși, a se uni (într-un anumit scop). 2. A se alătura (unei acțiuni, unei idei etc.); a urma. 3. A se lega, a se înlănțui (pe bază de asociații). [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -ind. / fr. associer, it., lat. associare].
ASOCIÁ vb. I. tr. a pune laolaltă, împreună. II. refl. 1. a se întovărăși, a se uni (într-un anumit scop). 2. a se alătura. 3. a se lega (pe bază de asociații). ( fr. associer, lat. associare)
ASOCIÁ, asociez, vb. I. Refl. A se întovărăși, a se grupa în vederea unui scop comun. Refl. și tranz. A (se) alătura unei acțiuni, unei idei etc. [Pr.: -ci-a] – Fr. associer (lat. lit. associare).
ASOCIÁ vb. 1. a se grupa, a se însoți, a se întovărăși, a se uni, (înv. și pop.) a se prinde, (reg.) a se ortăci, (Mold. și Transilv.) a se însâmbra, (prin Transilv.) a se soți, (înv.) a intra. (Vino să te ~ cu mine.) 2. a (se) înlănțui, a (se) lega. (Idei care se ~ între ele.)
A (se) asocia ≠ a (se) disocia
asociá (asociéz, asociát), vb. – A se uni, a se grupa cu cineva. Fr. associer. – Der. (din fr.) asociați(un)e, s. f.; asociaționism, s. n.; disocia, vb.; coasociat, s. m.
asociá vb. (sil. -ci-a), ind. prez. 1 sg. asociéz, 3 sg. și pl. asociáză, 1 pl. asociém (sil. -ci-em); conj. prez. 3 sg. și pl. asociéze; ger. asociínd (sil. -ci-ind)
asociéz v. tr. (lat. associare, d. socius, soț). Fac asociat, coleg, tovarăș. Unesc, pun la un loc. Fig. Leg: asociez ideile. V. refl. Intru în societate, formez o asociațiune, mă întovărășesc.