ASMUȚIRE

ASMUȚIRE

ASMUȚIRE

ASMUȚÍRE, asmuțiri, s. f. Acțiunea de a asmuți. [Var.: asmuțáre s. f.] – V. asmuți.
ASMUȚÍRE, asmuțiri, s. f. Acțiunea de a asmuți. [Var.: asmuțáre s. f.]
ASMUȚÍRE s. ațâțare, întărâtare, provocare, stârnire, (pop.) zădărâre. (~ câinilor.)
ASMUȚÍRE s. v. instigare.
asmuțíre s. f., g.-d. art. asmuțírii; pl. asmuțíri
ASMUȚÍ, asmút, vb. IV. 1. Intranz. A îndemna (prin strigăte) un câine să urmărească, să atace pe cineva; a întărâta un câine. 2. Fig. A stârni, a instiga, a îndemna pe cineva la acțiuni violente, dușmănoase. [Var.: asmuțá vb. I.] – Et. nec.
A ASMUȚÍ asmút tranz. 1) (câini) A îndemna să se năpustească asupra cuiva. 2) fig. (persoane) A aduce în mod intenționat într-o stare de agitație; a zădărî; a incita; a stârni; a instiga; a ațâța. /Orig. nec.
ASMUȚÍ, asmút, vb. IV. Tranz. 1. A îndemna un câine la urmărire, la atac, a-l întărâta prin anumite strigăte. 2. Fig. A stârni, a ațâța, a îndemna pe cineva la acțiuni dușmănoase. 3. Fig. A îndemna, a stimula la ceva; a e****a. [Var.: asmuțá vb. I.] – Lat. *assubmotiare.
ASMUȚÍ vb. a ațâța, a hărțui, a întărâta, a provoca, a stârni, (pop.) a sumuța, a zădărî, (Mold. și Bucov.) a hărăti. (~ câinii.)
ASMUȚÍ vb. v. agita, ațâța, incita, instiga, întărâta, provoca, stârni, tulbura.
asmuțí (asmuțít, asmuțít), vb.1. a stîrni, a întărîta cîinii. – 2. A stîrni, a instiga, a îmboldi. – Var. a(s)muța, muța, sumuți. Mr. muțare „a suge”. Lat. pop. ex*mucciāre (REW 5707; DAR), cu schimbare modernă de conjug. Candrea-Dens., 1197, se gîndesc la *ammotiare, de la motus, care prezintă dificultăți mai mari. Pentru Șeineanu, Chien, 218, cuvîntul este „obscur”; Byhan 322 îl identifică cu sumuța și îl derivă de la rut. smutiti. Var. amuța pare a reprezenta un lat. *ammucciāre (Pușcariu, Jb., XI, 110; Pușcariu 86 și 1146; REW 5707; DAR), cf. poitev. amoisser. Dacă aceste sugestii sînt exacte, explicația semantismului se bazează pe mișcarea buzelor cînd chemi un cîine, cf. sensul mr.
asmuțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asmút, 3 sg. asmúte, conj. prez. 3 sg. și pl. asmútă
asmúț, V. amuț.