ASISTÉNT, -Ă, asistenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care asistă, care este de față la ceva. 2. S. m. și f. Persoană care asistă pe cineva, care e de față pentru a da ajutor. Grad didactic în învățământul superior, inferior lectorului; persoană care are acest grad. – Din fr. assistant, lat. assistens, -ntis, germ. Assistent.
ASISTÉNT, -Ă adj. Prezent, de față (la ceva). // s.m. și f. Cel care asistă pe cineva; ajutor. ◊ Asistent universitar = grad didactic în învățământul superior, intermediar între preparator și lector; cel care deține acest grad. [Cf. fr. assistant, germ. Assistent].
ASISTÉNT, -Ă I. adj. prezent, de față (la ceva). II. s. m. f. cel care asistă la ceva; colaborator. ~ universitar = grad didactic în învățământul superior, intermediar între preparator și lector; ~ medical = cadru tehnic mediu specializat în munca medico-sanitară. ( fr. assistant, germ. Assistent)
ASISTÉNT, -Ă, asistenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care asistă, care este de față. 2. S. m. și f. Persoană care asistă pe cineva, care e de față pentru a da ajutor. ◊ Asistent (universitar) = grad în învățământul superior, mai mare decât preparatorul și inferior lectorului; persoană care are acest grad. – Fr. assistant (lat. lit. assistens, -ntis).
ASISTÉNT adj., s. 1. adj. participant. (Publicul ~.) 2. s. ajutor, secundant, (rar) secundator. (I-a servit ca ~ la …)
asistént adj. m., s. m., pl. asisténți; f. sg. asisténtă, pl. asisténte
asistént, -ă adj. și s. (fr. assistant, lat. assistens). Care asistă. Ajutor de farmacist saŭ de medic.
ASISTÉNT¹ ~tă (~ți, ~te) Care este de față la ceva; care asistă. /germ. Assistent, fr. assistant
ASISTÉNT² ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) Persoană care asistă pe cineva pentru a-i da ajutor. 2) Grad în învățământul superior, inferior lectorului. 3) Persoană care deține acest grad. Post de ~. /germ. Assistent, fr. assistant