ASIMILÁȚIE, asimilații, s. f. 1. (Fiziol.) Fază a metabolismului în care materiile nutritive introduse în organism sunt transformate În substanțe proprii acestuia. 2. (În sintagma) Asimilație clorofiliană = proces fiziologic prin care plantele verzi sintetizează (cu ajutorul luminii absorbite de clorofilă) substanțele organice din bioxidul de carbon și din apă și eliberează oxigen. 3. (Fon.) Modificare a unui sunet sub influența altuia, aflat în apropiere. – Din fr. assimilation, lat. assimilatio, -onis.
ASIMILÁȚIE s.f. 1. Asimilare. 2. Anabolism. 3. Transformare a unui sunet sub influența altui sunet apropiat. [Gen. -iei. / cf. fr. assimilation, lat. assimilatio].
ASIMILÁȚIE s. f. 1. asimilare. 2. totalitatea proceselor metabolice de sinteză care au loc în organismele vii; anabolism. ( fr. assimilation, lat. assimilatio)
ASIMILÁȚIE, asimilații, s. f. 1. Absorbție și integrare a substanțelor nutritive într-un organism. 2. (Fon.) Transformarea unui sunet sub influența altui sunet aflat în apropiere. – Fr. assimilation (lat. lit. assimilatio, -onis).
ASIMILÁȚIE s. 1. v. asimilare. 2. (FON.) asimilare. (~ consonantică.) 3. (FIZIOL.) anabolism. (~ este o fază a metabolismului.) 4. (BOT.) asimilație clorofiliană v. fotosinteză.
asimiláție s. f. (sil. -ți-e), art. asimiláția (sil. -ți-a), g.-d. art. asimiláției; pl. asimiláții, art. asimiláțiile (sil. -ți-i-)
ASIMILÁȚIE ~i f. 1) fiziol. Proces metabolic în cursul căruia substanțele nutritive digerate sunt transformate în substanțe proprii orga-nismului. 2) lingv. Modificare a unui sunet sub influența altui sunet din apro-piere. [G.-D. asimilației] /lat. assimila-tio,~onis, fr. assimilation
asimilațiúne f. (lat. assimilátio, -ónis. V. asămănăcĭune). Acțiunea de a asimila. – Și -áție și -áre.