ASIGURÁRE, asigurări, s. f. Acțiunea de a (se) asigura și rezultatul ei. 1. Punere în siguranță. 2. Încredințare, promisiune fermă. 3. Operație financiară, decurgând dintr-un contract sau dintr-o obligație prevăzută de lege, prin care asigurătorul se obligă ca în schimbul unei sume primite periodic să despăgubească pe asigurat pentru pierderile pe care acesta le-ar suferi în urma unor întâmplări independente de voința lui. ◊ Asigurări sociale = formă de ocrotire a populației, constând în acordarea de ajutoare materiale și asistență medicală. – V. asigura.ASIGURÁRE s.f. Acțiunea de a (se) asigura și rezultatul ei; garantare, încredințare. Obligație legală decurgând dintr-un contract prin care asiguratul se obligă ca, în schimbul unei prime, să despăgubească pe asigurat pentru pierderile pe care acesta le-ar suferi datorită unor întâmplări independente de voința lui. [Pl. -rări. / asigura].ASIGURÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) asigura. 2. convenție de despăgubire pentru accidente în care nu este angajată responsabilitatea celui asigurat. ( asigura)ASIGURÁRE, asigurări, s. f. Acțiunea de a (se) asigura și rezultatul ei. 1. Punere în siguranță; garantare. 2. Încredințare, promisiune fermă. 3. Operație financiară, decurgând dintr-un contract sau dintr-o obligație prevăzută de lege, prin care asigurătorul se obligă ca, în schimbul unei prime, să despăgubească pe asigurat pentru pierderile pe care acesta le-ar suferi în urma unor întâmplări independente de voința lui. ◊ Asigurări sociale = formă de ocrotire a oamenilor muncii constând în acordarea de ajutoare materiale și medicale în cazuri de boală, în trimiterea la odihnă sau la cură etc.ASIGURÁRE s. 1. (EC.) (înv.) siguripsire. (Societate de ~.) 2. (EC.) (înv. și reg.) siguranță. (I-a plătit ~.) 3. v. garantare. 4. încredințare. (A primit ~ că…) 5. v. garanție. 6. v. angajament. 7. v. apărare.Asigurare ≠ neasigurareasiguráre s. f., g.-d. art. asigurării; pl. asigurăriasiguráre f. Încredințare. Promisiune formală. Societate de asigurare, societate care, p. o plată oare-care, te asigură contra incendiuluĭ, grindiniĭ și a altor nenorocirĭ.ASIGURÁ, asígur, vb. I. 1. Tranz. A oferi o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură; a pregăti ceva în mod sigur, durabil; a garanta. 2. Tranz. A da cuiva garanții asupra unui lucru; a încredința. Refl. A-și lua toate măsurile de precauție. 3. Tranz. și refl. A încheia un contract de asigurare a vieții, a unui bun. 4. Tranz. A realiza împiedicarea desfacerii sau deplasării elementelor asamblate ale unui sistem tehnic. – A3- + sigur (după fr. assurer).A ASIGURÁ asígur tranz. 1) A adeveri printr-o garanție; a garanta. ~ pacea în țară. ~ funcționarea neîntreruptă a uzinei.
2) A ajunge să fie sigur; a căpăta siguranță; a încredința. 3) A face să se asigure. 4) (elemente ale unui sistem tehnic) A pune într-o poziție fixă; a face să nu se desfacă sau să nu se deplaseze. /a + sigurA SE ASIGURÁ mă asígur intranz. 1) A încheia un contract de asigurare. 2) A lua măsurile necesare de precauție. /a + sigurASIGURÁRE ~ări f. 1) v. A ASIGURA și A SE ASIGURA. 2) Raport juridic în baza căruia cel asigurat are dreptul la o despăgubire din partea asiguratorului în caz de accident, incendiu etc. ~ de bunuri. ~ de stat. ◊ ~ări sociale sistem de ocrotire materială a oamenilor muncii, prin acordare de pensii, ajutoare materiale etc., în caz de pierdere temporară sau definitivă a capacității de muncă. /v. a (se) asiguraASIGURÁ vb. I. tr. A da o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ceva sigur; a garanta. tr., refl. A (se) încredința. [P.i. asígur. / sigur, după it. assicurare, fr. assurer].ASIGURÁ vb. I. tr. a da o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ceva sigur; a garanta. II. tr., refl. 1. a(-și) lua măsuri de siguranță, a (se) încredința. 2. a încheia un contract pentru ocrotire materială în caz de boală, de calamități, accidente etc. (după fr. assurer)ASIGURÁ, asígur, vb. I. 1. Tranz. A constitui o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură; a pregăti ceva în mod sigur, durabil; a garanta. 2. Tranz. și refl. A (se) încredința. M-a asigurat vărul meu Iancu… că se pregătește un proiect de biruri (ALECSANDRI). 3. Tranz. și refl. A încheia un contract de asigurare a vieții, a unui bun. – Din a3- + sigur (după fr. assurer).ASIGURÁ vb. 1. (EC.) (înv.) a (se) asiguripsi, a (se) siguripsi. (Se ~ împotriva accidentelor.) 2. v. garanta. 3. a încredința, (înv.) a adeveri, a încrede, a sigura. (A ~ pe cineva de ceva.) 4. v. susține. 5. v. convinge.RATĂ DE ASIGURÁRE s. v. primă de asigurare.asigurá vb., ind. prez. 1 sg. asígur, 3 sg. și pl. asígurăasígur, a -á v. tr. (d. sigur, după fr. assurer). Încredințez: te asigur de acest fapt. Fac contract cu o societate de asigurare: a asigura o casă. V. refl. Mă conving. Mă întăresc (ca să nu port grija): m´am asigurat din spre dușmanĭ. Fac contract p. mine cu o societate de asigurare: m´am asigurat pe suma cutare. V. siguripsesc.