ASIBILÁȚIE, asibilații s. f. (Fon.) Asibilare. – Din fr. assibilation.
ASIBILÁȚIE s.f. Asibilare. [Gen. -iei, var. asibilațiune s.f. / fr. assibilation].
ASIBILÁȚIE s. f. asibilare. ( fr. assibilation)
ASIBILÁȚIE s. v. asibilare.
asibiláție s. f. (sil. -ți-e ), art. asibiláția (sil. -ți-a ), g.-d. art. asibiláției; pl. asibiláții, art. asibiláțiile (sil. -ți-i- )