ASIBILÁ, pers. 3 asibilează, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A face să capete sau a căpăta caracterele unei consoane africate. – Din fr. assibiler.ASIBILÁ vb. I. tr. A da unui sunet caracterele sunetului s. [ fr. assibiler].ASIBILÁ vb. tr., refl. a da, a căpăta caracterele unei consoane africate. ( fr. assibiler)asibilá vb., ind. prez. 1 sg. asibiléz, 3 sg. și pl. asibileázăA ASIBILÁ ~éz tranz. A face să se asibileze. /fr. assibiler, lat. assibilareA SE ASIBILÁ se ~eáză intranz. (despre sunete) A căpăta caracterele altei consoane (în special, ale consoanei „S”). /fr. assibiler, lat. assibilare