ASIÁTIC, -Ă, asiatici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile de bază ale Asiei sau care este originară din Asia. 2. Adj. Care aparține Asiei sau populației ei, privitor la Asia sau la populația ei. [Pr.: -si-a-] – Din fr. asiatique, lat. asiaticus.
ASIÁTIC, -Ă adj., s. m. f. 1. (locuitor) din Asia; asiat. 2. excesiv, somptuos, ca în vechile monarhii din Orient. ( fr. asiatique, lat. asiaticus)
ASIÁTIC, -Ă, asiatici, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Asiei sau populației ei, privitor la Asia sau la populația ei. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile de bază ale Asiei. [Pr.: -si-a-] – Fr. asiatique (lat. lit. asiaticus).
asiátic (asiátică), adj. – Din Asia. – Var. (înv.) asiaticesc, asi(e)an. Din Asia. Cu forma înv. apare din sec. XVI; cealaltă formă modernă, din lat. asiaticus.
asiátic s. m., adj. m. (sil. -si-a- ), pl. asiátici; f. sg. asiátică, g.-d. art. asiáticei, pl. asiátice
ASIÁTIC¹ ~că (~ci, ~ce) Care aparține Asiei sau populației ei; din Asia. Popoare ~ce. [Sil. -si-a-] /fr. asiatique, lat. asiaticus
ASIÁTIC² ~că (~ci, ~ce) Persoană care face parte din populația de bază a Asiei sau este originară din Asia. [Sil. -si-a-] /fr. asiatique, lat. asiaticus
AUSTRO-ASIATICĂ adj. Limbi austro-asiatice = familie de limbi vorbite în India. Are patru (cinci) ramuri: munda, monkhmer, mallaca, nicobareza (și miao-yao).