ASFIXIÁ, asfixiez, vb. I. Tranz. și refl. A provoca sau a suferi o asfixie; p. ext. a omorî sau a muri în urma unei asfixii. [Pr.: -xi-a] – Din fr. asphyxier.
ASFIXIÁ vb. I. tr. A înăbuși, a sufoca, a provoca moartea cuiva prin asfixie. refl. A se sufoca. [Pron. -xi-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. [ fr. asphyxier].
ASFIXIÁ vb. tr., refl. a (se) înăbuși, a (se) sufoca. ( fr. asphyxier)
ASFIXIÁ, asfixiez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înnăbuși, a (se) sufoca. [Pr.: -xi-a] – Fr. asphyxier.
ASFIXIÁ vb. a (se) înăbuși, a (se) îneca, a (se) sufoca a (se) sugruma, (înv. și pop.) a (se) năbuși, a (se) năduși, (înv.) a (se) împresura. (Fumul îl ~.)
asfixiá vb. (sil. -xi-a), ind. prez. 3 sg. și pl. asfixiáză, 1 pl. asfixiém (sil. -xi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. asfixiéze; ger. asfixiínd (sil. -xi-ind)
ASFIXÍE, asfixii, s. f. Stare de sufocare datorită înecării, strangulării, gazelor toxice, ca simptom al unor boli etc. – Din fr. asphyxie.
A ASFIXIÁ ~éz tranz. A face să se asfixieze; a înăbuși; a sufoca. [Sil. -xi-a] /fr. asphyxier
A SE ASFIXIÁ mă ~éz intranz. A suferi o asfixie; a se înăbuși; a se sufoca. [Sil. -xi-a] /fr. asphyxier
ASFIXÍE ~i f. Oprire a respirației datorită otrăvirii cu gaze, înecului sau strangulării; sufocare. [G.-D. asfixiei] /fr. asphyxie
ASFIXÍE s.f. Oprire a respirației (cauzată de strangulare, de respirarea unui gaz toxic, de înecare etc.) care poate provoca încetarea bătăilor inimii și moartea; înăbușire, sufocare. [Gen. -iei. / fr. asphyxie, cf. gr. asphyxia – oprire a pulsației].
ASFIXÍE s. f. oprire a respirației prin strangulare, respirarea unui gaz toxic, înec etc.; sufocare. ( fr. asphyxie, gr. asphyxia)
ASFIXÍE, asfixii, s. f. Oprire, curmare a respirației (provocată de absorbirea unui gaz otrăvitor, de înecare etc.); înnăbușire, sufocare. – Fr. asphyxie ( gr.).
ASFIXÍE s. asfixiere, înăbușire, înecare, sufocare, sufocație, sugrumare, (rar) înecăciune. (Senzație de ~.)
asfixíe s. f., art. asfixía, g.-d. art. asfixíei; pl. asfixíi, art. asfixíile
asfixíe f. (vgr. asphyxía). Sufocare, înădușire, suprimarea respirațiuniĭ. – Ĭa [!] se produce pin [!] înecare saŭ gîtuire și pin respirarea gazurilor vătămătoare, decĭ din lipsa aeruluĭ. Se poate une-orĭ însufleți un asfixiat expunîndu-l la aer liber, dezbrăcîndu-l, suflîndu-ĭ aer în plămînĭ și frecîndu-l, ca să înceapă sîngele a circula. Alte-orĭ e bine să i se lase sînge de la braț.
asfixiéz v. tr. (fr. asphyxier). Ucid pin [!] asfixie, sufoc, înăduș.