ASFÁLT, asfalturi, s. n. 1. Rocă sedimentară, brună-neagră, formată prin bituminizarea unor substanțe organice sau prin oxidarea și polimerizarea petrolului. 2. Amestec de bitum cu materiale minerale, întrebuințat mai ales la pavarea drumurilor. Drum, loc asfaltat. – Din fr. asphalte.
ASFÁLT s.n. Amestec natural sau artificial de bitum cu alte materiale minerale, întrebuințat mai ales la pavarea drumurilor. [Pl. -turi. / fr. asphalte, cf. lat. asphaltus, gr. asphaltos].
ASFÁLT s. n. 1. rocă sedimentară, solidă, neagră, dintr-un amestec de bitum cu alte materiale minerale, în special pentru asfaltarea drumurilor. 2. orice îmbrăcăminte rutieră pe bază de bitum. ( fr. asphalte, lat. asphaltus, gr. asphaltos)
ASFÁLT, asfalturi, s. n. Amestec de bitum cu materiale minerale, întrebuințat mai ales la pavarea drumurilor. – Fr. asphalte.
asfált s. n., pl. asfálturi
asfált n. (vgr. ásphalios, f., bitum). Un fel de smoală care, amestecată cu nisip, petriș și var, servește la pavat.
ASFÁLT ~uri n. 1) Rocă sedimentară brună-neagră, constituită din hidrocarburi rășinoase și compuși ai sulfului și azotului. 2) Amestec de bitum cu materiale minerale, întrebuințat la acoperirea suprafeței drumurilor; îmbrăcăminte rutieră. /fr. asphalte, lat. asphaltus