AȘEZĂTÚRĂ, așezături, s. f. (Rar) Depresiune de teren. – Din așeza + suf. -(ă)tură.
Așezătură ≠ ridicătură
așezătúră, așezătúri, s.f. (înv.) loc mai jos decât altul
așezătură f., pl. ĭ. Felu cum îs așezate lucrurile orĭ oameniĭ, ordine. Podiș, terasă, loc șes. Între altele maĭ accidentale: în deal se întinde o așezătură, pe care se află satu Mihorenĭ. V. grind.