ASERVÍRE s. f. Acțiunea de a aservi și rezultatul ei. – V. aservi.
ASERVÍRE s.f. Acțiunea de a aservi și rezultatul ei ; supunere, subjugare. [ aservi].
ASERVÍRE, aserviri, s. f. Acțiunea de a aservi și rezultatul ei; supunere, subjugare, robire.
ASERVÍRE s. 1. v. subjugare. 2. v. dependență. 3. robie, sclavaj, sclavie. (Stare de ~ a unor țărani.)
Aservire ≠ eliberare
aservíre s. f. → servire
ASERVÍ, aservesc, vb. IV. Tranz. A supune un grup social, un popor, o țară unor interese străine sau unei clase dominante. – Din fr. asservir.
A ASERVÍ ~ésc tranz. (popoare, țări etc.) A lua în stăpânire (prin putere armată); a aduce în stare de serv; a subjuga; a înrobi; a îngenunchea; a supune. /fr. asservir
ASERVÍ vb. IV. tr. A supune (un popor, o țară) unor interese străine, a subjuga, a înrobi. [P.i. -vesc. / fr. asservir, cf. lat. asservire].
ASERVÍ vb. tr. a supune (un popor, o țară) unor interese sau puteri străine, a subjuga. ( fr. asservir)
ASERVÍ, aservesc, vb. IV. Tranz. A supune un popor, o țară unor interese străine; a subjuga, a înrobi. – Fr. asservir.
ASERVÍ vb. v. subjuga.
A aservi ≠ a dezrobi, a elibera
aserví vb. → servi
aservésc v. tr. (fr. asservir, d. serf, serv. V. servesc). Robesc, subjug, reduc la o dependență extremă: Jidaniĭ vor să ne aservească finanțeĭ lor.