ASERTORIC

ASERTORIC

ASERTORIC

ASERTÓRIC, -Ă, asertorici, -ce, adj. (Fil.) Care are caracterul unei aserțiuni, care exprimă o situație de fapt. Judecată asertorică. – Din fr. assertorique.
ASERTÓRIC, adj. (Log.) Care are caracterul unei aserțiuni. ◊ Judecată asertorică = judecată în care se afirmă sau se neagă existența a ceva, care arată o situație de fapt fără a fi dovedită. [ fr. assertorique].
ASERTÓRIC, ad. (despre propoziții, judecăți) care enunță simplu ceva; cu caracter asertiv. ( fr. asertorique)
ASERTÓRIC, -Ă, asertorici, -e, adj. Care are caracterul unei aserțiuni, care exprimă o situație de fapt. Judecată asertorică. – Fr. assertorique.
asertóric adj. m., pl. asertórici; f. sg, asertórică, pl. asertórice
ASERTÓRIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de aserțiune; propriu aserțiunii. Judecată ~că. /germ. assertorisch