ASERTÍV, -Ă, asertivi, -e, adj. (Livr.) Cu caracter de aserțiune; asertoric. – Din fr. assertif.ASERTÍV, -Ă adj. asertoric; declarativ (3). ( fr. assertif, it. assertivo)asertív adj. m., pl. asertívi; f. sg. asertívă, pl. asertíve
ASERTÍV, -Ă, asertivi, -e, adj. (Livr.) Cu caracter de aserțiune; asertoric. – Din fr. assertif.ASERTÍV, -Ă adj. asertoric; declarativ (3). ( fr. assertif, it. assertivo)asertív adj. m., pl. asertívi; f. sg. asertívă, pl. asertíve