ASEMĂNĂTÓR, -OÁRE, asemănători, -oáre, adj. Care seamănă cu cineva sau cu ceva; similar, asemenea, analog, asemănat. – Asemăna + suf. -ător.
ASEMĂNĂTÓR, -OÁRE, asemănători, -oáre, adj. Care seamănă cu cineva sau cu ceva; care este la fel (cu…); similar. – Din asemăna + suf. -(ă)tor.
ASEMĂNĂTÓR adj. analog, apropiat, asemenea, corespondent, înrudit, similar, (înv.) asemănat, podobnic, semănător. (Două elemente ~oare.)
Asemănător ≠ deosebit, diferit, distinct, neasemănător
asemănătór adj. m., pl. asemănătóri; f. sg. și pl. asemănătoáre
ASEMĂNĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care seamănă cu cineva sau cu ceva; care are ceva comun (cu…); asemenea. Un caz ~. /a (se) asemăna + suf. ~ător