ASÉDIU, asedii, s. n. Încercuire și atacare cu forțe armate a unui loc întărit, pentru a-l cuceri. ◊ Stare de asediu = regim instituit în unele state, în împrejurări considerate drept excepționale, care constă în suspendarea libertăților democratice și în acordarea unor drepturi speciale poliției, armatei etc. – Din it. assedio.
ASÉDIU s.n. Împresurare cu armată a unui loc întărit pentru a-l cuceri. ◊ Stare de asediu = suspendare a puterii anumitor legi și înlocuirea lor cu un regim special de esență militară. [Pron. -diu, pl. -ii. / it. assedio].
ASÉDIU s. n. încercuire cu forțe armate a unui oraș, a unui loc întărit, pentru a-l cuceri. stare de ~ = suspendare a puterii anumitor legi și înlocuirea lor cu un regim special de esență militară. ( it. assedio)
ASÉDIU, asedii, s. n. Încercuire cu forțe armate a unui loc întărit, pentru a-l cuceri; împresurare. ◊ (În statele capitaliste) Stare de asediu = suspendare a puterii legilor și înlocuirea lor cu un regim militar de represiune împotriva maselor populare. – It. assedio.
ASÉDIU s. asediere, împresurare, încercuire, înconjurare, (înv.) ocol, (grecism înv.) poliorchie. (~ cetății.)
asédiu (asédii), s. n. – Încercuire și atacare a unui loc. It. assedio (sec. XIX). – Der. asedia, vb. (a supune unui asediu); asediator, adj. (care asediază).
asédiu s. n. [-diu pron. –diu], pl. asédii, art. asédiile (sil. -di-i-)
asédiŭ n. (it. assedio. V. sediŭ). Împresurare, înconjurarea uneĭ cetățĭ cu armata ca s´o cuprinzĭ. Stare de asediŭ, guvern militar.
ASÉDIU ~i n. mil. Încercuire cu forțe armate a unei fortificații pentru a o cuceri. ◊ A ridica ~ul a înceta asediul. Stare de ~ regim special de constrângere, impus de împrejurări excepționale, acordând drepturi excesive organelor de poliție și autorităților militare. [Sil. -diu] /it. assedio