ASEDIÉRE, asedieri, s. f. Acțiunea de a asedia. [Pr.: -di-e-] – V. asedia.
ASEDIÉRE s.f. Acțiunea de a asedia. [Pron. -di-e-. / asedia].
ASEDIÉRE, asedieri, s. f. Acțiunea de a asedia; împresurare, asediu. [Pr.: -di-e-]
ASEDIÉRE s. v. asediu.
asediére s. f. (sil. -di-e-), g.-d. art. asediérii; pl. asediéri
ASEDIÁ, asediez, vb. I. Tranz. A supune unui asediu o cetate sau un loc întărit. [Pr.: -di-a] – Din it. assediare.
A ASEDIÁ ~éz tranz. (cetăți, fortificații) A supune unui asediu. [Sil. -di-a] /it. assediare
ASEDIÁ vb. I. tr. A încercui, a supune unui asediu, a împresura (o cetate, un oraș etc.). [Pron. -di-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / it. assediare].
ASEDIÁ vb. tr. a supune unui asediu. ( it. assediare)
ASEDIÁ, asediez, vb. I. Tranz. A supune unui asediu o cetate sau un loc întărit; a împresura. [Pr.: -di-a] – It. assediare.
ASEDIÁ vb. a împresura, a încercui, a înconjura, (înv. și reg.) a ocoli, (înv.) a închide, a înveriga. (~ cetatea; îl ~ pe dușman.)
asediá vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. asediéz, 3 sg. și pl. asediáză, 1 pl. asediém (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. și pl. asediéze; ger. asediínd (sil. -di-ind)
asediéz v. tr. (it. assediare). Fac asediŭ, împresor. Fig. Plictisesc cerînd.