ASCUȚITOÁRE, ascuțitori, s. f. Unealtă (sau aparat, mașină) cu care se ascut obiecte tăioase, se face vârf la creioane etc. – Ascuți + suf. -toare.
ASCUȚITOÁRE, ascuțitori, s. f. Unealtă (sau aparat, mașină) cu care se ascut obiecte tăioase, se face vârf la creioane etc. – Din ascuți + suf. -(i)toare.
ascuțitoáre (instrument) s. f., g.-d. art. ascuțitórii; pl. ascuțitóri
ASCUȚITOÁRE ~óri f. Unealtă cu care se ascut unele obiecte. [G.-D. ascuțitorii] /a ascuți + suf. ~toare
ascuțitór m. Care ascute (cuțitele). S. f. -oáre, pl. orĭ. Cute, tocilă.