ASCÉTIC, -Ă, ascetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține ascetului, ascetismului sau ascezei, privitor la ascet, ascetism sau asceză. 2. S. f. Ramură a teologiei care se ocupă cu viața și operele unor asceți creștini. – Din fr. ascétique.
ASCÉTIC, -Ă adj. De ascet. [Cf. fr. ascétique, it. ascetico, lat.bis. asceticus].
ASCÉTIC, -Ă I. adj. de ascet. II. s. f. ramură a teologiei care studiază viața și operele marilor asceți creștini. ( fr. ascétique)
ASCÉTIC, -Ă, ascetici, -e, adj. De ascet. – Fr. ascétique ( gr.).
ASCÉTIC adj., adv. 1. adj. sihăstresc, (rar) pustnicesc, schimnic, schimnicesc, (înv.) sihăstricesc. (Viață ~.) 2. adv. sihăstrește, (înv.) pustnicește, schimnicește. (Trăiește ~.)
ascétic adj. m., pl. ascétici; f. sg. ascétică, pl. ascétice
ascétic, -ă adj. (vgr. asketikós). De ascel.
ASCÉTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de ascet; propriu asceților. Viață ~că. /fr. ascétique