ASCENDÉNȚĂ, ascendențe, s. f. Linie ascendentă de rudenie; familie din care se trage cineva, origine a cuiva. – Din fr. ascendance.
ASCENDÉNȚĂ s.f. Linie de rudenie ascendentă; origine. [Cf. fr. ascendance, it. ascendenza].
ASCENDÉNȚĂ s. f. linie de rudenie ascendentă care urcă de la fiu la părinți. ( fr. ascendance)
ASCENDÉNȚĂ, ascendențe, s. f. Linie de rudenie ascendentă; origine, obârșie. – După fr. ascendance.
ASCENDÉNȚĂ s. v. origine.
Ascendență ≠ descendență
ascendénță s. f., g.-d. art. ascendénței; pl. ascendénțe
ascendénță f.., pl. e (d. ascendent). Generațiunile din aintea [!] celeĭ actuale. Ascendent, autoritate, putere, influență asupra cuĭva.
ASCENDÉNȚĂ ~e f. Apartenență socială sau etnică; origine; obârșie; proveniență. [G.-D. ascendenței] /fr. ascendance, it. ascendenza