ASAMBLÁRE, asamblări, s. f. Acțiunea de a asambla și rezultatul ei. – V. asambla.
ASAMBLÁRE s.f. Acțiunea de a asambla și rezultatul ei. [ asambla].
ASAMBLÁRE s.f. 1. Acțiunea de a asambla. 2. (Inform.) Operația de traducere în limbaj de mașină a unui program de către asamblor (2). (din asambla)
ASAMBLÁRE, asamblări, s. f. Acțiunea de a asambla.
ASAMBLÁRE s. asamblaj, fixare, îmbinare, împreunare, montaj, montare, reunire, unire. (~ elementelor unui sistem.)
Asamblare ≠ demontare, dezasamblare
asambláre s. f., g.-d. art. asamblării; pl. asamblări
ASAMBLÁ, asamblez, vb. I. Tranz. A reuni, a fixa, a îmbina două sau mai multe piese, mecanisme etc. ale unui sistem. – Din fr. assembler.
A ASAMBLÁ ~éz tranz. (piese, mecanisme etc.) A reuni formând un sistem tehnic. [Sil. -sam-bla] /fr. assembler
ASAMBLÁ vb. I. tr. A reuni, a îmbina (piese, hărți etc.). [ fr. assembler].
ASAMBLÁ vb. tr. 1. a reuni, a îmbina două sau mai multe piese, segmente. 2. (inform.) a efectua o asamblare. ( fr. assembler)
ASAMBLÁ, asamblez, vb. I. Tranz. A reuni, a fixa, a îmbina două sau mai multe piese, mecanisme etc. – Fr. assembler.
ASAMBLÁ vb. a fixa, a îmbina, a împreuna, a monta, a reuni, a uni. (~ elementele componente ale unui sistem.)
A asambla ≠ a demonta, a dezasambla
asamblá vb., ind. prez. 1 sg. asambléz, 3 sg. și pl. asambleáză