ASALTÁRE, asaltări, s. f. Acțiunea de a asalta. – V. asalta.
ASALTÁRE s.f. Acțiunea de a asalta; asalt. [ asalta].
asaltáre s. f., g. -d. art. asaltării
ASALTÁ, asaltez, vb. I. Tranz. A ataca decisiv un loc întărit, un obiectiv pentru a-l cuceri. Fig. A copleși cu rugăminți, cu cereri etc. – Din it. assaltare.
A ASALTÁ ~éz tranz. 1) A lua cu asalt. 2) fig. (persoane) A copleși cu insistențe. ~ cu rugăminți. /it. assaltare
ASALTÁ vb. I. tr. 1. A lua cu asalt, a da un asalt; a da iureș, a năvăli. 2. (Fig.) A copleși, a insista cu cereri, cu rugăminți etc. [ it. assaltare].
ASALTÁ vb. tr. 1. a da un asalt. 2. (fig.) a copleși cu insistențe, cu cereri. ( it. assaltare)
ASALTÁ, asaltez, vb. I. Tranz. A ataca violent un loc întărit, un obiectiv, pentru a-l cuceri. Fig. A copleși cu rugăminți, cu cereri etc. – It. assaltare.
ASALTÁ vb. (MIL.) a ataca. (~ reduta, cetatea.)
asaltá vb., ind. prez. 1 sg. asaltéz, 3 sg. și pl. asalteáză
asaltéz v. tr. (it. assaltare). Atac pin [!] asalt. Fig. Rog cu insistență: nu mă asalta cu atîtea cererĭ!