ARSÉN s. n. 1. Element chimic semimetalic, de culoare cenușie cu luciu argintiu, folosit în aliaje. ◊ Trioxid de arsen = pulbere cristalină de culoare albă, foarte toxică; șoricioaică. 2. Arsenic. – Din germ. Arsen.
ARSÉN n. Metaloid cristalizat, de culoare cenușie, ai cărui compuși, foarte otrăvitori, sunt folosiți în medicină și ca raticid. /germ. Arsen
ARSÉN s.n. Metaloid cristalizat, cenușiu, ai cărui compuși sunt foarte otrăvitori; arsenic. [ germ. Arsen].
ARSÉN s. n. 1. metaloid cristalizat, cu luciu cenușiu, toxic. 2. arsenic. ( germ. Arsen)
ARSÉN s. n. Arsenic. – Germ. Arsen.
ARSÉN s. v. anhidridă arsenioasă, arsenic, trioxid de arsen.
arsén s. n.; simb. As
ARSÉN ( germ.) s. n. Element chimic (As; nr. at. 33, m. at. 74,92) semimetalic. În combinații funcționează în stările de valență 3 și 5. A. și majoritatea combinațiilor sale sînt toxice (doza mortală 0,1 -0,3 g). Este folosit în aliaje pentru mărirea durității. A fost descoperit în 1250 de Albertus Magnus.