AROMÁT1, aromate, s. n. (Rar) Mirodenie. – Din sl. aromatŭ, ngr. ároma, arómatos, (modern și) fr. aromate.AROMÁT2, -Ă, aromați, -te, adj. Care are aromă, cu aromă; aromatic, binemirositor, parfumat (1). – Aromă + suf. -at.AROMÁT, -Ă adj. Cu aromă. // s.n. (La pl.) Substanțe vegetale răspânditoare de aromă; mirodenii. [ it. aroma, cf. lat., gr. aroma].AROMÁT2, -Ă adj. cu aromă. ( aromă)AROMÁT1 s. n. substanță care răspândește o aromă; mirodenie. ( fr. aromate, lat. aromatum)AROMÁT1, aromate, s. n. Mirodenie. – Fr. aromate ( gr.).AROMÁT2, -Ă, aromați, -te, adj. Care are aromă. – Din aromă + suf. -at.AROMÁT adj. v. înmiresmat.AROMÁT s. v. condiment.aromát adj. m., pl. aromáți; f. sg. aromátă, pl. aromátearomát s. n., pl. aromátearomát n., pl. e (vsl. aromatŭ, d. gr. ároma, arómatos; fr. aromate). Substanța aromatică, ca smirna, tămîĭa ș. a. – Și adj.AROMÁ vb.I v. aromi.AROMÁT1 ~tă (~ți, ~te) Care are sau răspândește aromă; cu aromă; aromatic. /aromă + suf. ~atAROMÁT2 ~te n. Substanță cu miros puternic, plăcut; mirodenie. /sl. aromatu, ngr. ároma, arómatos, fr. aromateAROMÁ vb. I. v. aromi.