AROMAT

AROMAT

AROMÁT1, aromate, s. n. (Rar) Mirodenie. – Din sl. aromatŭ, ngr. ároma, arómatos, (modern și) fr. aromate.
AROMÁT2, -Ă, aromați, -te, adj. Care are aromă, cu aromă; aromatic, binemirositor, parfumat (1). – Aromă + suf. -at.
AROMÁT, adj. Cu aromă. // s.n. (La pl.) Substanțe vegetale răspânditoare de aromă; mirodenii. [ it. aroma, cf. lat., gr. aroma].
AROMÁT2, adj. cu aromă. ( aromă)
AROMÁT1 s. n. substanță care răspândește o aromă; mirodenie. ( fr. aromate, lat. aromatum)
AROMÁT1, aromate, s. n. Mirodenie. – Fr. aromate ( gr.).
AROMÁT2, -Ă, aromați, -te, adj. Care are aromă. – Din aromă + suf. -at.
AROMÁT adj. v. înmiresmat.
AROMÁT s. v. condiment.
aromát adj. m., pl. aromáți; f. sg. aromátă, pl. aromáte
aromát s. n., pl. aromáte
aromát n., pl. e (vsl. aromatŭ, d. gr. ároma, arómatos; fr. aromate). Substanța aromatică, ca smirna, tămîĭa ș. a. – Și adj.
AROMÁ vb.I v. aromi.
AROMÁT1 ~tă (~ți, ~te) Care are sau răspândește aromă; cu aromă; aromatic. /aromă + suf. ~at
AROMÁT2 ~te n. Substanță cu miros puternic, plăcut; mirodenie. /sl. aromatu, ngr. ároma, arómatos, fr. aromate
AROMÁ vb. I. v. aromi.