ARMONIZÁRE, armonizări, s. f. Acțiunea de a (se) armoniza. – V. armoniza.
ARMONIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) armoniza. [ armoniza].
ARMONIZÁRE, armonizări, s. f. Acțiunea de a (se) armoniza.
ARMONIZÁRE s. v. asortare.
armonizáre s. f., g.-d. art. armonizării; pl. armonizări
ARMONIZÁ, armonizez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A pune în armonie¹ sau a deveni armonios, a face să fie sau a fi în concordanță. 2. Tranz. A compune acompaniamentul la o melodie conform legilor armoniei¹. – Din fr. harmoniser.
A ARMONIZÁ ~éz 1. tranz. 1) (acompaniamentul unei melodii) A compune în conformitate cu legile armoniei. 2) A face să se armonizeze. 2. intranz. A fi în armonie. /fr. harmoniser
A SE ARMONIZÁ mă ~éz intranz. 1) A deveni armonios. 2) A se afla în armonie; a fi în concordanță deplină; a cadra; a se asorta; a se potrivi; a concorda. /fr. harmoniser
ARMONIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) pune în armonie, în concordanță; a (se) potrivi. 2. tr. A compune acompaniamentul (vocal sau instrumental al) unei melodii. [ fr. harmoniser, it. armonizzare].
ARMONIZÁ vb. 1. tr., refl. a (se) pune în armonie; a (se) potrivi. II. tr. a compune acompaniamentul unei melodii. ( fr. harmoniser)
ARMONIZÁ, armonizez, vb. I. 1. Tranz., intranz. și refl. A pune în armonie sau a deveni armonios, a face să fie sau a fi în concordanță; a se potrivi. 2. Tranz. A compune acompaniamentul la o melodie, conform legilor armoniei. – Fr. harmoniser.
ARMONIZÁ vb. v. asorta.
A armoniza ≠ a discorda, a distona
armonizá vb., ind. prez. 1 sg. armonizéz, 3 sg. și pl. armonizeáză
armonizéz v. tr. (d. armonie; fr. harmoniser). Pun în armonie, potrivesc. V. refl. Îs cu armonie.