ARMONÍST, -Ă, armoniști, -ste, s. m. și f. (Rar) 1. Persoană specializată în teoria armoniei¹. 2. Persoană care cântă din armonică. – Din fr. harmoniste.
ARMONÍST, -Ă s.m. și f. 1. Specialist în știința armoniei. 2. Cântăreț din armonică. [Cf. germ. Harmonist, fr. harmoniste, it. armonista].
ARMONÍST, -Ă s. m. f. 1. specialist în știința armoniei. 2. cântăreț din armonică (1). ( fr. harmoniste)
ARMONÍST, -Ă, armoniști, -ste, s. m. și f. 1. Persoană care cunoaște armonia¹ (2). 2. Persoană care cântă din armonică. – Fr. harmoniste.
armoníst s. m., pl. armoníști
armoníst, -ă s. (d. armonie; fr. harmoniste). Care știe legile armoniiĭ. Cîntăreț din armonică.
ARMONÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Persoană care cântă la armonică. /fr. harmoniste
armonístă s. f., pl. armoníste