ARMONIÓS, -OÁSĂ, armonioși, -oase, adj. Care are armonie1, plin de armonie1, ale cărui părți componente formează un tot bine închegat și echilibrat. [Pr.: -ni-os] – Din fr. harmonieux.
ARMONIÓS, -OÁSĂ adj. Plin de armonie; plăcut. [Cf. fr. harmonieux, it. armonioso].
ARMONIÓS, -OÁSĂ adj. plin de armonie; plăcut. ( fr. harmonieux, it. armonioso)
ARMONIÓS, -OÁSĂ, armonioși, -oase, adj. Care are armonie, plin de armonie. [Pr.: -ni-os] – După fr. harmonieux.
ARMONIÓS adj. 1. concordant, echilibrat, proporționat, regulat, simetric. (Un ansamblu ~.) 2. potrivit. (Culori ~oase.) 3. v. consonant. 4. melodic, melodios, muzical, sonor, unduios, (rar) unduit, (fig.) dulce, mlădios, simfonic. (Proza ~oasa a lui Odobescu.)
Armonios ≠ nearmonios
armoniós adj. m. (sil. -ni-os), pl. armonióși; f. sg. armonioásă, pl. armonioáse
armoniós, -oásă adj. (d. armonie; fr. harmonieux, it. armonioso). Plăcut la sunet: limbă armonioasă. Adv. A vorbi armonios.
ARMONIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care are armonie; care se caracterizează prin armonie; plin de armonie. [Sil. -ni-os] /fr. harmonieux