ARMĂȘÉL, armășei, s. m. Slujbaș al armașului. – Armaș + suf. -el.
ARMĂȘÉL, armășei, s. m. (Înv.) Slujbaș subaltern al vel-armașului. – Din armaș + suf. -el.
armășél s. m., pl. armășéi, art. armășéii
armășél m., pl. eĭ. Vechĭ. Ofițer orĭ soldat comandat de marele armaș. V. daraban, mumbașir, silictar.