ARISTOTELÍSM s. n. Ceea ce este specific conceptiei filozofice a lui Aristotel. – Din fr. aristotélisme.
ARISTOTELÍSM s.n. Concepția filozofică a lui Aristotel, care, având ca punct de plecare recunoașterea primordialității naturii față de cunoaștere, arată că generalul există în lucrurile individuale, că esența există în obiecte și că adevăratele „substanțe” (realități primordiale și independente) sunt lucrurile materiale concrete percepute prin simțuri. [ fr. aristotélisme, cf. Aristotel – filozof grec din antichitate].
ARISTOTELÍSM s. n. concepție filozofică a lui Aristotel, care, având ca punct de plecare recunoașterea primordialității naturii față de cunoaștere, arată că generalul există în lucrurile individuale, că esența există în obiecte și că adevăratele „substanțe” sunt lucrurile materiale concrete percepute prin simțuri. ( fr. aristotélisme)
ARISTOTELÍSM s. v. peripatetism.
aristotelísm s. n.
aristotelízm n. Doctrina luĭ Aristotele.