ARHONDĂREÁSĂ, arhondărese, s. f. Arhondăriță. – Arhondar + suf. -easă.ARHONDĂREÁSĂ,
arhondărese, s. f. (Reg.) Arhondăriță. – Din arhondar + suf. -easă.ARHONDĂREÁSĂ s. arhondăriță. (~ la o mânăstire.)arhondăreásă s. f., g.-d. art. arhondărései; pl. arhondărésearhondár m. (d. arhondaric). Călugăru care-ĭ primește pe oaspețĭ în mînăstire. – Fem. -ăreasă (pl. ese) saŭ -ăriță (pl. e).