ARHITRÁVĂ, arhitrave, s. f. Element de construcție (caracteristic arhitecturii clasice) care constituie partea inferioară a antablamentului și care se sprijină pe capitelul coloanei sau pe zid. – Din fr. architrave.
ARHITRÁVĂ s.f. Parte a antablamentului care se sprijină pe capitelul coloanei. [ fr. architrave, it. architrave].
ARHITRÁVĂ s. f. 1. parte inferioară a antablamentului, care se sprijină pe capitelul coloanei; epistil. 2. (constr.) piesă de susținere verticală, din lemn. ( fr. architrave)
ARHITRÁVĂ, arhitrave, s. f. Element de construcție (caracteristic arhitecturii clasice) care constituie partea inferioară a antablamentului și care se sprijină direct pe capitelul coloanei. – Fr. architrave ( gr.).
ARHITRÁVĂ s. (ARHIT.) epistil. (~ este partea inferioară a antablamentului.)
arhitrávă s. f. (sil. -tra-), g.-d. art. arhitrávei; pl. arhitráve
arhitrávă, V. architravă.
ARHITRÁVĂ ~e f. Element de construcție (caracterisitic arhitecturii clasice) care se sprijină pe capitelul coloanelor sau pe zid. [Sil. -hi-tra-] /fr. architrave