ARHITÉCT, -Ă, arhitecți, -te, s. m. și f. Specialist în arhitectură. – Din fr. architecte, lat. architectus.
ARHITÉCT, -Ă s.m. și f. Specialist în proiectarea planurilor (și a devizelor) de construire a clădirilor. [ fr. architecte, cf. lat. architectus, gr. architekton – constructor].
ARHITÉCT, -Ă s. m. f. 1. specialist în arhitectură (1). 2. (fig.) creator al unei concepții privind relațiile politice interstatale. ( fr. architecte, lat. architectus, gr. arkhitekton)
ARHITÉCT, -Ă, arhitecți, -te, s. m. și f. Specialist în proiectarea și construirea clădirilor. – Fr. architecte (lat. lit. architectus).
ARHITÉCT s. (înv.) arhitecton, arhitector, maimar, maimarbașa. (~ul unui palat.)
arhitéct (arhitécți), s. m. – Specialist în știința și arta de a proiecta și construi clădiri. Fr. architecte, și înainte (sec. XVIII) din gr. ἀρχιτέϰτων (Gáldi 153). – Der. (din fr.) arhitectonic, adj.; arhitectonie, s. f. (înv., arhitectură); arhitectură, s. f.; arhitectural, adj.
arhitéct s. m., pl. arhitécți
arhitéct m. (lat. architectus, vgr. arhitékton). Care știe arhitectura. – Fem. -éctă, pl. e.
ARHITÉCT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Specialist în arhitectură. /fr. architecte, lat. architectus