ARHIPĂSTÓR, arhipăstori, s. m. Arhiereu. – Arhi- + păstor.
ARHIPĂSTÓR, arhipăstori, s. m. Arhiereu. – Din arhi- + păstor (după arhiepiscop).
ARHIPĂSTÓR s. v. arhiereu, ierarh.
arhipăstór s. m., pl. arhipăstóri
arhipăstór m. (arhi- și păstor, după fr. archiprêtre). Arhiereŭ, episcop prelat.