ARHIERÍE, arhierii, s. f. 1. Rangul de arhiereu; arhipăstorie. 2. Eparhie condusă de un arhiereu. 3. Reședință a unui arhiereu. [Pr.: -hi-e-] – Din ngr. arhiería.
ARHIERÍE, arhierii, s. f. 1. Rangul de arhiereu. 2. Eparhie condusă de un arhiereu. 3. Reședință a unui arhiereu. [Pr.: -hi-e-] – Ngr. arhieria.
ARHIERÍE s. (BIS.) (rar) arhipăstorie.
arhieríe s. f. (sil. -hi-e-), art. arhiería, g.-d. art. arhieríei; pl. arhieríi, art. arhieríile
arhieríe f. (ngr. arhieria, vgr. -reía). Rangu, sediu saŭ locuința arhiereuluĭ.
ARHIERÍE ~i f. 1) Rangul de arhiereu; arhipăstorie. 2) Eparhie condusă de un arhiereu. 3) Reședință a unui arhiepiscop. /ngr. arhieria