ARHIDIÁCON, arhidiaconi, s. m. Primul diacon de pe lângă un episcop; p. ext. titlu onorific care se dă diaconilor; protodiacon. [Pr.: -di-a-] – Din sl. arhidijakonŭ.
ARHIDIÁCON, arhidiaconi, s. m. Primul diacon de pe lângă un episcop; p. ext. titlu onorific care se dă diaconilor. [Pr.: -di-a-] – Slav (v. sl. arhidijakonŭ gr.).
ARHIDIÁCON s. (BIS.) protodiacon.
arhidiácon s. m. (sil. -di-a-), pl. arhidiáconi
arhidiácon m. (ngr. și vgr. arhidiákonos). Întîĭu diacon pe lîngă un episcop. V. preut.
ARHIDIÁCON ~i m. (folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Primul diacon de pe lângă episcop. /sl. arhidijakonu