ARHETÍPIC, -Ă, arhetipici, -ce, adj. Care constituie un arhetip; (rar) arhetipal. – Arhetip +suf. -ic.
ARHETÍPIC, -Ă adj. Referitor la arhetip; prototipic. Ideal, desăvârșit. [Cf. germ. archetypisch].
ARHETÍPIC, -Ă adj. arhetipal. ◊ ideal, desăvârșit. ( germ. archetypisch)
arhetípic adj. → tipic