ARHETÍP, arhetipuri, s. n. Model, tip inițial după care se călăuzește cineva; (în special) manuscris original al unei opere. – Din fr. archétype, lat. archetypum.
ARHETÍP s.n. (În filozofia lui Platon) Concept care desemnează modelul prim, originar, ideal al obiectelor sensibile, considerate ca reprezentări imperfecte și copii ale sale. Fiecare din modulii ancestrali universali ai intuiției și intelectului care apar, potrivit terminologiei psihologice-religioase, în visuri și în mitologie. Reprezentare, tip originar, prim. Tip, model după care se face o lucrare; manuscris original, prim, după care s-au făcut alte copii ale aceleiași opere; original. [ fr. archétype, cf. lat. archetypum, gr. archetypos arche – început, typos – tip].
ARHETÍP s. n. 1. (fil.; la Platon) modelul prim, inițial, ideal al obiectelor sensibile, considerate ca reprezentări imperfecte și copii ale sale. ◊ fiecare din modulii ancestrali universali ai intuiției și intelectului care apar, potrivit psihologiei abisale, în vis și în mituri. 2. tip originar, prim. 3. original (manuscris, operă) după care se fac reproduceri. ( fr. archétype, lat. archetypum)
ARHETÍP, arhetipuri, s. n. Model, tip inițial după care se călăuzește cineva; (în special) manuscris original al unei opere. – Fr. archétype (lat. lit. archetypum).
ARHETÍP s. v. original.
arhetíp s. n., pl. arhetípuri
arhetíp n., pl. urĭ (vgr. arhétypon). Model, original, prototip.
ARHETÍP ~uri n. Tip, model inițial după care se execută o lucrare, mai ales manuscris original după care se fac copii. /fr. archétype