ARHAIZÁRE, arhaizări, s. f. Acțiunea de a arhaiza și rezultatul ei. [Pr.: -ha-i-] – V. arhaiza.
ARHAIZÁRE s.f. Acțiunea de a arhaiza și rezultatul ei. Procedeu de folosire a cuvintelor, formelor fonetice sau gramaticale ieșite din uzul curent. [ arhaiza].
arhaizáre s. f. (sil. -ha-i- ), g. -d. art. arhaizării
ARHAIZÁ, arhaizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da un aspect arhaic (stilului, limbii etc.). [Pron.: -ha-i-] – Din arhaic.
ARHAIZÁ vb. I. tr. (Rar) A da un caracter învechit, arhaic limbii, stilului etc. [ arha(ic) + -iza].
ARHAIZÁ vb. tr. a da un caracter arhaic limbii, stilului etc. ( fr. archaïser)
ARHAIZÁ, arhaizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da un aspect arhaic limbii, stilului etc. prin folosirea unor elemente lingvistice vechi. – Din arhaic.
arhaizá vb. (sil. -ha-i-), ind. prez. 1 sg. arhaizéz, 3 sg. și pl. arhaizeáză
arhaizéz v. tr. (vgr. arhaĭzo). Dau aparență de lucru vechĭ.