ÁRGUS s. m. Om cu privire ageră, pătrunzătoare; om care păzește ceva cu mare grijă. – Din fr. argus.
ÁRGUS s.m. 1. Personaj legendar despre care se spune că ar fi avut o sută de ochi. 2. (Fig.) Om cu privire ageră, pătrunzătoare, iscoditoare; păzitor vigilent. 3. Gen de păsări palmipede din ordinul galinaceelor, cu penele împestrițate de numeroase pete rotunde, care trăiesc în arhipelagul Malaysiei. [ fr. argus, cf. Argus – fiul lui Zeus și al Niobei].
ÁRGUS s. m. 1. (mit.) personaj legendar cu o sută de ochi. 2. (fig.) om cu privire ageră, pătrunzătoare; păzitor vigilent. 3. gen de păsări palmipede din ordinul galinaceelor, cu penele împestrițate de numeroase pete rotunde, din arhipelagul Malaysiei. ( fr. argus)
árgus (om cu privire ageră, vigilent) s. m., pl. árguși
árgus m., pl. și (după numele unuĭ strașnic păzitor mitologic cu o sută de ochĭ). Om care vede și observă foarte bine: ochĭ de Argus. Zool. Un fel de fazan din Malaezia. Un fel de fluture.
ÁRGUS (în mitologia greacă), monstru cu o sută sau o mie de ochi, din care jumătate rămîneau de veghe atunci cînd dormea. Însărcinat de Hera să o păzească de rivala ei, Io, metamorfozată în vacă, a fost ucis de Hermes, la porunca lui Zeus. Drep recunoștință, Hera i-a mutat nenumărații ochi pe coada păunului. Simbol al vigilenței neobosite.
Argus 1. Monstru fabulos, născut din Agenor (sau Arestor). Avea o sută de ochi, din care, atunci cînd dormea, se închideau doar o parte, ceilalți rămînînd deschiși. A fost pus de Hera s-o păzească pe Io (v. și Io), care fusese metamorfozată în vacă. Ca să-și scape iubita, Zeus l-a trimis pe Hermes să-l ucidă pe temutul ei paznic. După o legendă, Argus ar fi fost omorît de o piatră aruncată de la distanță de Hermes; după alta, i s-ar fi tăiat capul, după ce zeul l-a adormit mai înainte cîntîndu-i cu fluierul lui Pan. După moarte, se spunea că Hera a semănat cei o sută de ochi ai lui Argus pe coada păunului, pasăre care îi era dedicată. 2. Fiul lui Phrixus. A construit, cu ajutorul Athenei, corabia Argo (v. și Argo).