ARGĂȚÉSC, -EÁSCĂ, argățești, adj. (Rar) De argat, specific argatului. – Argat + suf. -esc.
ARGĂȚÉSC, -EÁSCĂ, argățești, adj. De argat, specific argatului. – Din argat + suf. -esc.
ARGĂȚÉSC adj. (prin Transilv.) birișesc. (Muncă ~ească.)
argățésc adj. m., f. argățeáscă; pl. m. și f. argățéști
1) argățésc, -eáscă adj. De argat.
2) argățésc v. intr. Fac slujba de argat.
ARGĂȚÍ, argățesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A munci ca argat. – Din argat.
ARGĂȚÍ, argățesc, vb. IV. Intranz. A sluji ca argat. – Din argat.
argățí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. argățésc, imperf. 3 sg. argățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. argățeáscă