ARESTUÍRE, arestuiri, s. f. (Pop.) Arestare. – V. arestui.
ARESTUÍRE, arestuiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a arestui.
arestuíre s. f., g.-d. art. arestuírii; pl. arestuíri
ARESTUÍ, arestuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A aresta. – Cf. rus. arestovat.
ARESTUÍ vb. IV. v. aresta.
ARESTUÍ, arestuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A aresta. – Comp. rus. arestovat’.
ARESTUÍ vb. v. aresta, deține, închide, întemnița, reține.
arestuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arestuiésc, imperf. 3 sg. arestuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. arestuiáscă