ARESTÁRE, arestări, s. f. Acțiunea de a aresta; arestuire. – V. aresta.
ARESTÁRE s.f. Acțiunea de a aresta. [ aresta].
ARESTÁRE, arestări, s. f. Acțiunea de a aresta.
ARESTÁRE s. (JUR.) 1. arest, deținere, închidere, întemnițare, reținere, (pop.) popreală. (~ a unui suspect.) 2. capturare, prindere, prins, (înv.) prinsoare, prinsură, prinzare. (~ unui hoț dispărut.) 3. ridicare. (~ lui de la domiciliu.)
Arestare ≠ eliberare
arestáre s. f., g.-d. art. arestării; pl. arestări
arestáre f. Acțiunea de a aresta.
ARESTÁ, arestez, vb. I. Tranz. A ține pe cineva sub pază legală în vederea unui proces sau a cercetărilor judiciare; a închide, a arestui. – Din arest.
A ARESTÁ ~éz tranz. (persoane) A reține prin arest; a pune la arest. /Din arest
ARESTÁ vb. I. tr. A supune pe cineva la arest; a închide. [Var. arestui vb. IV. / arest + -a].
ARESTÁ vb. tr. a supune pe cineva la arest, a priva de libertate; a deține. ( lat. arrestare, după fr. arrêter)
ARESTÁ, arestez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva de libertate în urma comiterii unei infracțiuni sau în vederea unor cercetări, a unei judecăți; a închide. – Din arest.
ARESTÁ vb. (JUR.) 1. a deține, a închide, a întemnița, a reține, (înv. și reg.) a robi, (înv.) a arestălui, a arestui, a popri, a temnița, a zăvorî. (Hoțul a fost ~ mai multă vreme.) 2. a captura, a prinde. (Criminalul a fost ~ ieri.) 3. a ridica. (L-a ~ de acasă.)
A aresta ≠ a elibera
arestá vb., ind. prez. 1 sg. arestéz, 3 sg. și pl. aresteáză
arestéz v. tr. (d. arest; it. arrestare, fr. arrêter). Pun la arest, privez de libertate: poliția l-a arestat.