AREN(O)- elem. „nisip.” ( fr. aren/o/-, cf. gr. arena)
ARÉNĂ, arene, s. f. 1. Spațiu așternut cu nisip, rumeguș etc. din mijlocul unui amfiteatru antic, unde se desfășurau reprezentațiile. 2. Teren de sport, împrejmuit cu tribune pentru spectatori. 3. Fig. Sferă, domeniu, loc de desfășurare a unei activități. – Din fr. arène, lat. arena.
ARÉNĂ ~e f. 1) (în antichitate) Spațiu circular aflat în centrul unui amfiteatru special amenajat pentru reprezentații. 2) Spațiu din mijlocul unui circ în care se desfășoară reprezentațiile. 3) Teren de sport înconjurat de tribune, pentru spectatori. 4) fig. Sferă, domeniu și loc de desfășurare a unei anumite activități sau a unui proces. ~ internațională. ~ politică. /fr. arene, lat. arena
ARÉNĂ s.f. 1. Loc circular, acoperit cu nisip (sau cu rumeguș), situat în mijlocul unui amfiteatru, al unui circ etc. Suprafață de teren din complexul unui stadion, dintr-o sală de sport etc. în care au loc competițiile sportive; (p. ext.) stadion. 2. (Petr.) Sediment continental neconsolidat, provenit din roci dezagregate. 3. (Fig.) Domeniu, sferă, loc unde se desfășoară o acțiune. [ fr. arène, it., lat. arena].
ARÉNĂ² s. f. hidrocarbură care conține unul sau mai multe nuclee benzenice în moleculă; hidrocarbură aromatică. ( fr. arène)
ARÉNĂ¹ s. f. 1. loc circular acoperit cu nisip (sau rumeguș), în mijlocul unui amfiteatru, circ etc. ◊ suprafață de teren din complexul unui stadion, dintr-o sală de sport în care au loc competițiile. 2. sediment continental neconsolidat, din roci dezagregate. 3. (fig.) domeniu, sferă a unei activități. ( fr. arène, lat. arena)
ARÉNĂ, arene, s. f. 1. Spațiu circular așternut cu nisip, rumeguș etc. din mijlocul unui circ, amfiteatru etc., unde se desfășoară o reprezentație; p. ext. amfiteatru destinat unei reprezentații. 2. (Rar) Teren de sport, împrejmuit cu tribune pentru spectatori. 3. Fig. Sferă, domeniu, loc de desfășurare a unei activități. – Fr. arène (lat. lit. arena).
ARÉNĂ s. (CHIM.) hidrocarbură aromatică.
arénă s. f., g.-d. art. arénei; pl. aréne
arénă f., pl. e (fr. arène, d. lat. arena, nisip. V. arină). Spațiu (acoperit cu nisip) în care se făceaŭ exercițiĭ și se băteaŭ gladiatoriĭ în circurile și anfiteatrele celor vechĭ. Azĭ locu unde aleargă caiĭ în circ orĭ loc de trîntă (fals ob. la pl.). Fig. Cîmp de activitate: arena vĭețiĭ. V. carieră.