ARENDĂȘÍȚĂ, arendășițe, s. f. (Rar) Arendășoaică. – Arendaș + suf. -iță.
ARENDĂȘÍȚĂ, arendășițe, s. f. (Rar) Arendășoaică. – Din arendaș + suf. -iță.
ARENDĂȘÍȚĂ s. arendășoaică. (~ era nevasta arendașului.)
arendășíță s. f., g.-d. art. arendășíței; pl. arendășíțe
arendáș m. (d. arendă cu sufixu -aș; ung. árendás). Cel ce ține în arendă. – Fem. arendășiță, arendășoaĭcă și (maĭ rar) arendașă, pl. e. Masc. (maĭ rar) și arendar (Mold.).