ARENDĂȘÍ, arendășesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A avea ocupația de arendaș. – Din arendaș.
ARENDĂȘÍ, arendășesc, vb. IV. Intranz. A fi arendaș. – Din arendaș.
arendășí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arendășésc, imperf. 3 sg. arendășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. arendășeáscă; ger. arendășínd